Timp de decenii, securitatea fizică a însemnat garduri, încuietori, grilaje, senzori de mișcare și cabluri de cupru — o disciplină a lucrurilor tangibile. În ultimii cinci ani, această logică s-a rupt. Marii producători globali de tehnologie de securitate — Axis Communications, Genetec, Hanwha Vision, Motorola Solutions — descriu în rapoartele lor din 2025–2026 aceeași tranziție radicală: trecerea de la „sisteme care înregistrează” la „sisteme care decid”. Inteligența artificială nu mai este un modul opțional atașat unei camere video, ci a devenit chiar arhitectura sistemului de securitate.

Această schimbare nu se produce uniform la nivel global. China, Statele Unite și Uniunea Europeană au adoptat trei modele de guvernanță radical diferite — și fiecare dintre ele spune ceva despre modul în care o societate înțelege echilibrul dintre siguranță, control și libertate individuală.

China: standardizare de stat și supraveghere la scară de oraș

China rămâne, prin volum de piață și densitate de instalare, cel mai mare laborator global al securității fizice bazate pe AI. Hikvision, Dahua Technology și Uniview controlează împreună aproape 59% din piața internă chineză de supraveghere video. În ultimii doi ani, aceste companii au trecut de la simpla înregistrare video la platforme integrate de analiză comportamentală: recunoaștere de obiecte, detecție de anomalii și recunoaștere facială la scară urbană.

Programul „Xueliang” („Ochii Ageri”), care susține cererea internă de infrastructură video de siguranță publică prin aproape 800 de proiecte-pilot de oraș inteligent, ilustrează un model în care securitatea privată și supravegherea de stat funcționează pe aceeași infrastructură tehnică.

În iulie 2026, Comitetul Național pentru Standardizarea Securității Cibernetice (TC260) a publicat un proiect de standard privind clasificarea și gradarea riscului aplicațiilor de inteligență artificială — extinzând explicit analiza de risc dincolo de securitatea datelor, către siguranța fizică și influența cognitivă. Este o recunoaștere oficială a exact fenomenului central al acestei serii: sistemele de securitate fizică bazate pe AI nu mai pot fi evaluate izolat de infrastructura lor digitală.

De reținut: piața internă chineză de AI a depășit un trilion de yuani (aproximativ 139,2 miliarde de dolari) în 2025, cu peste 5.300 de companii active pe întregul lanț, de la infrastructură la aplicație — o scară care explică ritmul accelerat al standardizării.

Statele Unite: inovație privată, presiune geopolitică

Modelul american este structural opus celui chinez: inovația precede reglementarea, iar statul intervine sectorial, adesea din motive de securitate națională mai degrabă decât de protecție a consumatorului. Motorola Solutions (prin achiziția Avigilon) și Honeywell rămân actori dominanți pe piața platformelor integrate de securitate corporativă.

Literatura sectorială din 2026 arată o schimbare de fond: pentru prima dată, inteligența artificială a intrat în topul priorităților de proiect, alături de controlul accesului și supravegherea video, iar interesul utilizatorilor finali pentru adoptarea AI s-a dublat față de anul anterior. Totuși, aproape 70% dintre respondenți își exprimă rezerve explicite privind modul în care sunt proiectate și implementate sistemele AI — un decalaj de încredere pe care doar o cincime dintre organizații îl declară complet absent.

Dimensiunea geopolitică este inseparabilă de cea tehnologică. Secțiunea 889 din legea federală a autorizațiilor de apărare (NDAA) interzice, din 2019, achiziția de echipamente Hikvision și Dahua de către agențiile federale americane. Noua generație NDAA, adoptată pentru 2026, extinde mandatul Centrului de Securitate AI al Agenției Naționale de Securitate pentru protejarea tehnologiilor AI avansate împotriva furtului sau sabotajului de către actori statali. Practic, alegerea unui furnizor de camere video sau de control acces a devenit, pentru infrastructura critică americană, o decizie de securitate națională — nu doar una tehnică.

Uniunea Europeană: guvernanță dinspre drepturile fundamentale

Europa a ales un punct de plecare normativ, nu comercial. Regulamentul privind inteligența artificială (AI Act), aplicabil integral pentru sistemele cu risc ridicat începând cu 2 august 2026, clasifică drept „risc ridicat” exact categoriile de sisteme pe care industria securității fizice le vinde cel mai activ: identificarea biometrică, categorisirea persoanelor, recunoașterea emoțiilor și managementul infrastructurii critice.

Obligațiile care intră în vigoare nu sunt declarative: evaluare de conformitate, înregistrare în baza de date UE, marcaj CE, guvernanța datelor de antrenament, supraveghere umană documentată și, conform Articolului 15, rezistență demonstrabilă la atacuri adversariale asupra întregului lanț de acțiune al sistemului — nu doar asupra rezultatului algoritmului.

Producători precum Axis Communications au integrat deja această presiune normativă în discursul lor tehnologic: raportul de tendințe pentru 2026 al companiei suedeze plasează arhitectura „zero-trust” — în care fiecare dispozitiv, utilizator și conexiune trebuie autentificat continuu — drept standard implicit pentru orice sistem nou proiectat. Semnificativ: la finalul lunii aprilie 2026, majoritatea organizațiilor europene nu finalizaseră pregătirile de conformitate, un decalaj pe care industria îl numește „cea mai îngustă fereastră de planificare din istoria recentă a sectorului”.

Identitățile non-umane: frontiera invizibilă a riscului

Convergența dintre cele trei modele generează o categorie de risc pe care metodologiile clasice de analiză nu o anticipează: identitățile non-umane. Fiecare cameră video conectată la cloud, fiecare modul de analiză comportamentală, fiecare agent AI care gestionează automat drepturile de acces reprezintă, tehnic, un „utilizator” care acționează fără parolă introdusă manual și fără sesiune închisă la finalul programului.

Rapoarte sectoriale din prima jumătate a lui 2026 documentează un raport de până la 80 de identități non-umane la un singur angajat uman, într-o organizație medie. Tradusă în limbajul evaluării de risc la securitate fizică, această cifră înseamnă că perimetrul digital al unui obiectiv păzit este, statistic, de zeci de ori mai extins decât perimetrul fizic pe care evaluatorul îl inspectează.

De ce contează: un agent AI compromis nu așteaptă o fereastră de oportunitate, așa cum ar face-o un intrus uman — acționează la viteza rețelei. O cheie de acces API expusă într-un depozit de cod configurat greșit poate produce exact același rezultat ca o efracție reușită: deschiderea unei uși, dezactivarea unei alarme, ștergerea unei înregistrări — fără ca vreun gard sau lacăt să fi cedat.

Concluzie

China standardizează de sus în jos, Statele Unite reglementează sectorial și geopolitic, iar Uniunea Europeană construiește un cadru pornind de la drepturile fundamentale. Trei filozofii diferite, dar un singur diagnostic comun: securitatea fizică nu mai poate fi gândită separat de infrastructura ei digitală. Iar noua frontieră a riscului — identitățile non-umane — arată că perimetrul pe care îl apărăm astăzi este mult mai mare decât gardul din jurul clădirii.

În episodul următor al seriei, discuția coboară în plan național: cum arată, prin comparație, cadrul legal românesc — și ce incidente reale din ultimii ani expun deja limitele lui.

Autor: Lăzău Angelo — evaluator de risc la securitate fizică, World Class LA-INT&SECRSK Consultancy, înscris în Registrul Național al Evaluatorilor de Risc la Securitate Fizică (R.N.E.R.S.F.); fost Head of Security al unei entități NATO din România.